După anul 1918 și până în toamna anului 1939 (când Polonia a fost invadată și cucerită de Germania și Uniunea Sovietică), România a avut graniță cu Polonia pe o distanță de aproximativ 30 de kilometri, pe culmea Budescu (astăzi, granița este cu Ucraina). Aici, din loc în loc, au fost montate borne de graniță, executate din fontă, una dintre acestea, datând din anul 1927 fiind cea pe care o prezentăm astăzi.
Are 117 centimetri inălțime, iar în partea superioară prezintă din turnare un cub. Pe trei laturi sunt inscripționate literele R (România), P (Polonia) și anul 1927 (anul execuției și al montării), iar a patra latură este neinscripționată. Piesa face parte din patrimoniul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, fiind amplasată în curtea interioară a instituției, la sediul din Baia Mare, str. Monetăriei, nr. 1-3, pe circuitul de vizitare. A ajuns aici prin grija domnului dr. Ilie Gherheș, în perioada când acesta era muzeograf la Secția Istorie a Muzeului Județean.
De menționat că pe Vârful Stogu (1.551 metri altitudine) există o bornă mai specială care, pe a patra latură a cubului are inscipționată litera C (de la Cehoslovacia), în acest punct geografic întâlnindu-se granițele celor trei țări: România, Polonia, Cehoslovacia.
În apropierea acestei granițe, în locul numit Lutoasa, între anii 1932 si 1937 își avea tabăra, aproape de liniile rusești, locotenent-colonelul (ulterior generalul) Leonard Mociulschi. Acesta s-a născut în anul 1889 la Siminicea (astăzi, jud. Suceava). Pentru prima dată se remarcă în Primul Război Mondial, în luptele de la Oituz-Soveja din vara anului 1917. Apoi, în al Doilea Război Mondial, luptă în trupele germano-române prin Bucovina și Basarabia, împotriva rușilor. Participă la forțarea Nistrului, la Bătălia Mării Azov unde sunt distruse două armate sovietice, și la asaltul Crimeii și Sevastopolului. Este decorat cu Crucea de Fier și cu Crucea Germană de Aur. După august 1944 a luptat și împotriva armatei germane, contribuind la eliberarea orașului Oradea și a zeci de localități din Ungaria. În anul 1947 a fost acuzat pentru crime de război, arestat și închis fără proces. A făcut pușcărie la Jilava și la Canal pâna în anul 1955, când a fost eliberat. A avut domiciliu forțat la Blaj până în 1962, când a fost repus în drepturi. A murit la vârsta de 90 de ani, iar cenușa lui a fost împrăștiată pe Creasta Postăvarului.
Informațiile au fost preluate din lucrarea jurnalistului Alec Portase „Codice pentru mileniul următor”, apărută la Editura Maria Montessori, Baia Mare, 2006.
✒️ Zamfir Șomcutean, conservator bunuri culturale mobile
