Notice: Undefined index: Open Sans in /home/muzeubaiamare/public_html/wp-content/themes/Nexus/epanel/custom_functions.php on line 1812

Notice: Undefined index: Open Sans in /home/muzeubaiamare/public_html/wp-content/themes/Nexus/epanel/custom_functions.php on line 1817

Notice: Undefined index: Open Sans in /home/muzeubaiamare/public_html/wp-content/themes/Nexus/epanel/custom_functions.php on line 1826

Ce știți și ce nu știți despre Bastionul Măcelarilor?

O imagine despre viața locuitorilor din Baia Mare în perioada medievală ne este oferită prin intermediul cărților și studiilor publicate de cercetătorii care s-au aplecat asupra documentelor păstrate până astăzi.
Astfel, despre meșteri/meșteșugari aflăm că erau organizați în bresle. Aceste organizații profesionale au avut un important rol în comunitate, în primul rând economic, reglementând producția și calitatea produselor, desfacerea mărfurilor, procurarea materiei prime; în plan social prin întrajutorarea membrilor și familiilor meșterilor; obligațiile militare presupuneau o bună mânuire a armelor pentru ca, în caz de pericol, meșterii să contribuie la apărarea orașului iar cele mai puternice bresle primeau în administrare câte un turn, care-i purta numele, sau o porțiune din zidul de apărare a orașului.

Bastionul Măcelarilor este un astfel de turn, singurul care s-a păstrat din vechiul sistem de fortificații al orașului medieval Baia Mare. Breasla măcelarilor, asemenea celorlalte, era organizată și funcționa în baza unui statut reglementa raporturile interne și stabilea obigațiile și drepturile meșterilor. Cel care conducea breasla se numea staroste și era un meșter priceput, un exemplu pentru membrii comuntății; el păstra documentele și cheia lăzii breslei, administra averea, convoca adunările generale, purta corespondența, controla calitatea produselor executate de meșteri și repartiza ucenicii. În secolul al XVII-lea, conform unui nou regulament, la conducerea breslei se alegeau doi meșteri. Cei care intrau ca membri/meșteri în breaslă trebuiau să prezinte foaia de ucenic de la meșter și un document din care să reiasă că nu era iobagi. Acest eveniment era sărbătorit printr-o masă, dată meșterilor breslei, la care se servea varză cu carne, o mâncare piperată, mâncare cu ghimbir, o friptură, 15 găleți de vin și se plătea o taxă în valoare de 6 florini. Celor doi conducători ai breslei le erau oferite, drept cadou, câte două perechi de mănuși. Prețul intrării în breaslă era diferit în funcție de meșteșug.Timp de un an de zile tinerii meșteri, intrați în breaslă, erau meșteri provizorii, abia după aceea intrau definitiv în breaslă, iar în decurs de doi ani trebuiau să se căsătorească.

Activitatea breslei măcelarilor a fost supusă controlului autorităților cu scopul de a asigura calitata produselor, folosirea corectă a materiilor prime și a procedurilor de lucru, precum și stabilirea unor prețuri echitabile. Astfel tăierea vitelor și desfacerea cărnii nu erau permise fără examinarea meșterului de breaslă sau a meșterului verificator. În caz contrar, carnea era confiscată și împărțită săracilor. Cumpărarea vitelor putea fi făcută numai în piața centrală, nu pe străzile orașului sau în afara lui, nerespectarea acestei obligații sancționându-se cu amendă.

Existau și meșteri măcelari care nu făceau parte din breaslă. Aceștia nu aveau voie să taie vitele în abator și nici să vândă carne în măcelăriile breslei, ci doar o dată pe săptămână, în cadrul târgului săptămânal.

Bibliografie:
xxx, Monografia Municipiului Baia Mare, vol. I, Baia Mare, 1972.

✍️Oana Leșiu, muzeograf, șef Birou Bastionul Măcelarilor

Share This Post On