Conservarea bunurilor culturale constituie una din principalele funcții ale muzeului. Oricum ar fi, măsurile de conservare care ne sunt la îndemână pot să asigure patrimoniului o protecție convenabilă. Dacă însă, și numai dacă, se aplică în totalitatea lor, tuturor obiectelor și în mod permanent. Soluția se numește conservare preventivă.
Conservarea preventivă reprezintă singura cale prin care bunurile culturale pot fi apărate de procesele inevitabile de degradare, pentru că numai prin măsuri de conservare preventivă poate fi blocată acțiunea factorilor implicați în procesele de degradare, indiferent că aceștia sunt chimici, fizici sau biologici. Acționând direct asupra factorilor respectivi, adică asupra umidității, a oxigenului, a gazelor reactive, temperaturii și luminii, vor fi blocate procesele fizice sau chimice pe care aceștia le-ar putea provoca, prevenind astfel efectele lor distructive.
Măsuri pentru prevenirea efectelor deteriorante ale umidității și temperaturii. Sunt măsuri cu „efect local”, aplicarea lor integrală poate reduce în mod semnificativ acțiunea distructivă a acestor factori, prelungind astfel durata de viață a obiectelor. Aceste măsuri sunt următoarele:
1. Utilizarea instalațiilor generale pentru condiționarea aerului;
2. Folosirea aparatelor de condiționare locală;
3. Compensarea deficitului de umiditate;
4. Eliminarea excesului de umiditate;
5. Utilizarea substanțelor higroscopice tampon;
6. Scăderea temperaturilor de păstrare;
7. Îmbunătățirea izolării termice;
8. Alte măsuri: aerisirea naturală prin deschiderea largă a ferestrelor, făcută cu prudență în anotimpul rece.
În depozitul de carte veche, în anotimpul cald, aerisirea se efectuează zilnic, deoarece acolo se concentrează substanțe rezultate din procesele chimice care se dezvoltă permanent în hârtie. Aerisirea are rolul de a elimina astfel produsele de reacție care pot la rândul lor influența starea de conservare a obiectelor (cărților). Cele mai valoroase cărți, cele cu o stare precară de sănătate (conservare) sunt păstrate în dulapuri închise și mai bine protejate, sunt introduse în cutii din carton neacid, caseta captușită cu hârtie de filtru. Înainte de a fi introduse în cutii, cărțile au fost controlate biologic, au fost aerisite și riguros curățate de praf și de alte impurități.
Bibliografie
Aurel Moldoveanu, Conservarea preventivă a bunurilor culturale, ediția a II-a, București, 2003.
Idem, Organizarea activității de conservare preventivă a colecțiilor din biblioteci, București, 2000.
✍️ Micu Georgeta, conservator.
