#pandemii
#MuzeulJudețeandeIstorieșiArheologieMaramureș
Istoria pandemiilor și rolul pandemiilor în istoria omenirii (7)
Se pare că epidemie de ciumă bubonică a apărut pentru prima oară în anii 1330, în Asia Centrală, după alţi cercetători în India, cu începere din 1325. A făcut ravagii prin China de Est şi India, s-a extins spre vest, prin Orientul Apropiat şi Africa de Nord, ajungând în Europa. Pesta a ajuns în Europa pe vechiul drum al caravanelor venite din Extremul Orient la porturile de la Marea Neagră, binecunoscutul „drum al mătăsii”, apoi pe vasele genoveze. În 1331, în China, ciuma a răpus 90% din populația provinciei Hopei, după cum relatează cronicile, iar după două decenii se estimează că întreaga țară a pierdut între o jumătate și două treimi din întreaga sa populație.
Ciuma a pornit apoi spre Europa urmând rutele comerciale eurasiatice. Odată cu materialele luxoase, cu aromele exotice și bijuteriile opulente, caravanele au dus și insectele purtătoare de ciumă, de la o tabără la alta, de la un continent la altul. Se pare că molima a ajuns la Sarai, capitala Hoardei de Aur, situată pe Volga, în anul 1344 sau 1345. Trebuie remarcat faptul că în Florența, în anii 1339-1340, cu opt ani înainte de declanșarea Morții Negre, între 15.000 și 100.000 de locuitori au pierit în urma unei epidemii necunoscute.
La scurt timp după ce pesta a ajuns la Sarai, tătarii au asediat colonia genoveză Caffa, astăzi oraşul Feodosia, în Peninsula Crimeea, un nod comercial înființat de genovezi în principal pentru exportul de sclavi ruși în Egipt. În momentul în care tabăra asediatorilor a fost infestată de ciumă, hanul kîpceac Yanibeg a luat hotărârea de a arunca peste zidurile cetăţii asediate cadavrele celor morţi de cumplita boală, cu ajutorul unor catapulte puternice,folosind astfel o formă primitivă de război bacteriologic. Cu toate că genovezii s-au grăbit să arunce cadavrele în mare, boala s-a răspândit în cetate.
Asediul s-a prelungit până la începutul anului 1346, fără succes. Această formă de război microbian, pe cât de oribilă pe atât de neaşteptată la sfârşitul evului mediu, nu i-a îngenuncheat pe apărătorii cetăţii, care au ştiut să ia măsuri eficiente pentru a evita consecinţele îngrozitoarei boli. Consolarea tătarilor, care nu au reuşit să cucerească cetatea a fost aceea că au reuşit să transmită creştinătăţii o boală cum nu se mai văzuse. Ciuma Neagră devenea astfel „funestul dar al Asiei mongole pentru Europa”. Genovezii care au fugit de teribila molimă au dus pentru prima dată ciuma la Constantinopol, apoi în întregul bazin al Mediteranei.
Europenii erau convinși că molima vine din Asia, existând mai multe teorii, toate condimentate cu explicați care de care mai fanteziste. O cronică bologneză susținea că molima venea din China și Persia, unde plouase apă cu viermi, după care din cer au căzut mingi de foc de mărimea unui cap de om, care au produs un fum înfricășător; un cleric italian dădea India ca loc originar al bolii, deoarece acolo s-au petrecut numeroase fenomene înfricoșătoare printre care ploi cu scorpioni, șerpi, șopârle și broaște, furtuni teribile, o grindină care a omorât oameni și animale deopotrivă și un foc venit din cer care a produs un fum de nepătruns și i-a pârjolit pe supraviețuitori, de la cadavrele acestora provenind miasmele pestilențiale răspândite în țările vecine și țărmurile Mării Negre; un alt cleric susținea că ciuma și moartea au fost răspândite de-a lungul întregului pământ de vaporii de apă alterați de cadavrele care pluteau pe apele Oceanului Indian.
✍️Dr. Ioan Botiș, muzeograf
