O nouă apariție editorială a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș

„Mari fotografi din Transilvania. Secolele XIX-XX. II” – o nouă apariție editorială a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș

În cadrul Sesiunii anuale de comunicări științifice organizată de Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, în data de 9 octombrie 2019 a fost deschisă a doua ediție a expoziției „Mari fotografi din Transilvania. Secolele XIX-XX”. La realizarea expoziției, alături de instituția gazdă, și-au dat concursul: Muzeul Național Brukenthal Sibiu, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Muzeul Casa Mureșenilor Brașov, Muzeul Județean Satu Mare, Muzeul Orașului Oradea – Complex Cultural și Muzeul de Istorie Sighișoara. În contextul acestei expoziții, au fost prezentate date biografice și fotografii ale următorilor fotografi transilvăneni: Theodor Glatz, Kamilla Ásbóth și Emil Fischer din Sibiu, Dunky Kálmán și Dunky Ferenc din Cluj-Napoca, Cserni Adalbert din Alba Iulia, Leopold Adler din Brașov, Iuliu Pop și Ioniță G. Andron din Satu Mare, Mezey Lajos din Oradea, Ludwig Friedrich Schuller din Sighișoara și Huszthy Mátyás din Baia Mare.
Cercetările întreprinse privind viața și activitatea fotografilor transilvăneni amintiți s-au materializat în șapte studii științifice, reunite într-un volum editat de Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș în seria Bibliotheca Marmatia 8 (editor: dr. Viorel Rusu; coordonator: dr. Marius Câmpeanu). Principiul de ordonare a studiilor este cel cronologic, în funcție de momentul deschiderii atelierului de către fiecare fotograf, în orașul său de reședință.
Primul studiu, „Mezey Lajos și primul atelier fotografic din Oradea”, scris de Ioan Ciorba și Ștefan Toth, prezintă diferite aspecte privitoare la fotograful Mezey Lajos (1820-1880). Acesta a luat contact cu tehnica fotografică în anul 1845, la Budapesta. În 1852, în orașul de pe Crișul Repede, a deschis un atelier fotografic, care a funcționat până în 1874. Potrivit celor prezentate, rezultă faptul că Mezey Lajos este primul fotograf profesionist din actualul spațiu transilvănean, devansându-l cu un an pe Veress Ferenc, care a deschis un atelier fotografic, la Cluj, în anul 1853.
În următorul studiu, „Un atelier fotografic, trei artiști-fotografi. Un patrimoniu ce trebuie descoperit”, pe baza imaginilor păstrate în patrimoniul Muzeului Național Brukenthal, Muzeul de Istorie – Casa Altemberger, Delia Voina prezintă activitatea a trei renumiți artiști-fotografi sibieni: Theodor Glatz (1818-1871), Kamilla Ásbóth (1838-1908) și Emil Fischer (1873-1965). Aceştia au activat în atelierul fotografic amplasat în Piața Mare (în trecut: Grosser Ring) a Sibiului. Atelierul a fost deschis în 1854 de Theodor Glatz, moștenit de Kamilla Ásbóth în 1871 și cumpărat de Emil Fischer în 1897. Din cele prezentate reiese faptul că, fiecare fotograf are o particularitate distinctă. Theodor Glatz a îmbinat pictura cu fotografia. Kamilla Ásbóth a fost prima femeie fotograf de atelier din Transilvania. Emil Fischer a fost de două ori „Fotograf al Curții Regale” (1904, 1920) şi președinte al Uniunii Fotografilor din România (1930). Toți trei au fost apreciați de specialiștii în domeniu, fiind răsplătiți cu numeroase premii și distincții care au confirmat înalta lor măiestrie artistică.
Potrivit studiului „Din viața și activitatea fotografului Ludwig Friedrich Schuller”, redactat de Adonis P. Mihai, reiese faptul că, artistului menţionat îi revine calitatea de pionier al artei fotografice în Sighișoara. De-a lungul vieții, Ludwig Friedrich Schuller (1826-1906) a îmbinat pictura și fotografia. Ca pictor este cunoscut în Transilvania pentru peisajele ce redau priveliști asupra orașului, prin portretele unor episcopi și personalități ale vieții culturale și administrative a Sighișoarei și prin cele șase altare pictate, păstrate și în zilele noastre, în biserici săsești din județele Mureș și Sibiu. Ca fotograf, s-a format în anii petrecuți la Paris (1849-1857), unde a avut ocazia să lucreze cu unchiul său, Friedrich von Martens, unul dintre primii fotografi din capitala franceză. Odată cu stabilirea în orașul de pe râul Târnava Mare, în anul 1857, și-a deschis propriul atelier fotografic. A realizat primele imagini cu Sighișoara, în care apar clădiri impozante ale ansamblului arhitectural medieval. De asemenea, între anii 1896 și 1898, a realizat un fotoreportaj remarcabil, imortalizând construirea unui segment de cale ferată între Sighișoara și Dealul Apoldului. Albumul, care conține 17 imagini în sepia, și alte fotografii cu valoare de document istoric, realizate de primul fotograf sighișorean se păstrează în patrimoniul științific al Muzeului de Istorie Sighișoara.
Următorul studiu, intitulat „Frații Dunky Kálmán (1858–1935) și Dunky Ferenc (cca. 1860–cca. 1941)”, redactat de Melinda Mitu, prezintă aspecte din activitatea a doi frați fotografi clujeni, inițiați, probabil, în secretele fotografiei de renumitul fotograf clujean Veress Ferenc (1832-1916). În anul 1886, frații Dunky au deschis un cabinet fotografic în centrul Clujului (Piața Centrală, numărul 10). Cei doi sunt considerați întemeietorii fotografiei de reportaj din Transilvania, pentru că au imortalizat evenimente importante din istoria Clujului, precum vizita împăratului Francisc Iosif I la Cluj (1895) și dezvelirea Ansamblului monumental Matei Corvin (1902). Lucrările fotografice ale fraților Dunky au fost apreciate în epocă, obținând numeroase premii și distincții la expozițiile de fotografie, organizate în țară și străinătate. În anul 1898 au primit titlul de „Fotografi ai Curții”, calitate evidențiată și pe verso-ul fotografiilor executate în cabinetul lor.
În „Dr. Cserni Adalbert (1842-1916), spirit enciclopedic și european”, Ionela Simona Mircea prezintă o personalitate complexă a orașului „Marii Uniri”. Cserni Adalbert a fost pasionat de astronomie, geologie, literatură, desen și fotografie. Autodidact prin excelență, s-a specializat în arheologie (este considerat promotorul arheologiei urbane din Transilvania) și istorie veche, în epigrafie, numismatică și heraldică, și, nu în ultimul rând, în domeniul științelor naturii. A fost unul dintre membrii fondatori ai Societății de istorie, arheologie și științe naturale din județul Alba și principalul fondator, în anul 1888, a Muzeului de antichități și științe naturale din Alba Iulia. Fotograf de excepție, a lăsat o colecție impresionantă de clișee pe sticlă cu imagini ale săpăturilor arheologice la care a participat, ale artefactelor descoperite, ale primelor colecții și ale primelor săli de expoziţie a muzeului albaiulian, precum și imagini cu clădirile vechi din oraș. Clișeele, o parte din fotografii, cele 38 de caiete de șantier (cu schițe, desene și hărți), și câteva lucrări de specialitate ale lui Cserni se păstrează în patrimoniul Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia.
Studiul „Huszthy Mátyás (1876-1955), inițiatorul primei școli de fotografie în Baia Mare”, redactat de subsemnatul, are două părți. În prima parte sunt prezentate informații despre fotografii care au activat în Baia Mare, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului următor. Astfel, sunt menționați: Matskó Károly, Várady Gyula, Belgradér Soma, Lacher Károly, Katinsky László, Nits Pál, Kovács N., Kováts Elek, Ürmösi Sandor, Zeffer Lukács, Gerzon Adolf și Huszthy Mátyás. În partea a doua este prezentată activitatea lui Huszthy Mátyás, care s-a stabilit la Baia Mare în 1900. A activat ca fotograf din anul 1906 (când i s-a eliberat brevetul de fotograf profesionist) și până în jurul anului 1940. Pe baza articolelor și, în special, a reclamelor de publicitate, apărute în presa vremii după anul 1907, reiese faptul că, a avut un atelier fotografic pe actuala stradă Podul Viilor, în apropiere de Centrul vechi al orașului şi vizavi de biserica reformată. În atelierul său a transmis și altora cunoștințe de tehnică fotografică, de realizare și de retușare a fotografiilor; pregătirea efectuată de către ucenici fiind recunoscută de autorități și de reprezentanții breslelor meșteșugărești. Avându-se în vedere faptul că după încheierea stagiului profesional de trei ani, ucenicii obţineau documente pe baza cărora puteau fi colaboratori și, ulterior, fotografi pe cont propriu, putem afirma că Huszthy Mátyás este iniţiatorul primei școli de fotografie din Baia Mare.
Volumul se încheie cu „Patrimoniul foto–documentar transmis posterității de artiștii fotografi Iuliu Pop și Ioniță G. Andron”, studiu prin intermediul căruia Daniela Bălu și Diana Kinces fac o sinteză extrem de grăitoare despre doi artiști-fotografi, unanimi recunoscuți ca fiind „patriarhii fotografiei artistice ai Țării Oașului”. Între Iuliu Pop (1915-1996) și Ioniță G. Andron (1917-1989) a existat o strânsă prieteniei, legată de pasiunea comună pentru fotografie. Creațiile acestora, prezentate în cadrul expozițiilor de artă fotografică, desfășurate în țară și străinătate, sau publicate în albume etnografice, cataloage de artă și ghiduri turistice, au transmis lumii întregi bogăția spirituală a țăranilor din Țara Oașului și Țara Maramureșului și, în același timp, frumusețea satului ancestral românesc. În urma pasiunii pentru arta fotografică, cei doi fotografi au lăsat posterităţii două colecții impresionante (Colecția Iuliu Pop numără peste 40.000 de clișee și diapozitive iar Colecția Ioniță G. Andron însumează circa 100.000 de fotografii, clișee, diapozitive, documente de familie, corespondență, manuscrisele cărților dedicate Oașului și nord-vestului românesc), adevărate comori documentar-artistice păstrate de Muzeul Județean Satu Mare.
Acest demers editorial are menirea de a aduce în atenția cititorilor informații despre viața și activitatea a 11 „mari fotografi”, din care trei (Mezey Lajos, Theodor Glatz, Ludwig Friedrich Schuller) au activat în deceniul 6 al secolului al XIX-lea, în perioada de pionierat a fotografiei în Transilvania. Lucrarea oferă și o selecție ilustrativă, bazată în principal pe colecții de fotografii și clișee, deținute de instituții muzeale, fiind și o formă atractivă de valorificare a unui segment patrimonial de excepție.

Dr. Marius Câmpeanu
Șef Secția Istorie

Share This Post On