Istoria pandemiilor și rolul pandemiilor în istoria omenirii (13)
Timp de secole, ciuma a reprezentat una dintre obsesiile lumii Europei occidentale, continuând să fie o cauză importantă a mortalităţii. Condițiile generale de viață contribuiau la amploarea ravagiilor produse de molimă. Mulți oameni trăiau la limita subzistenței, din alimentația lor lipsind substanțele nutritive de bază, mai ales în lunile de iarnă, și nu erau capabili să înțeleagă și cu atât mai puțin să controleze infecțiile dezlănțuite sau multitudinea de agenți patogeni paraziți și transmiși de insecte, ca să nu mai amintim incapacitatea societății de a rezolva problema contaminării constante a alimentelor și apei cu excremente umane și animale. Astfel, nu era deloc surprinzător că povara bolii era cutremurătoare.
Unul dintre efectele molimei a fost acela că a grăbit procesul de centralizare a statelor europene occidentale. Terorizate de ororile războiului, foamei şi bolii, popoarele s-au grupat în jurul suveranilor lor. Lipsa forței de muncă și, ca urmare, pământurile rămase nelucrate au făcut să crească enorm prețurile la alimente, o creștere mare înregistrând și prețul cerii, din cauza nevoii crescute la lumânări pentru morți.
Un alt efect a fost acela că structurile sociale medievale au fost zdruncinate din temelii, Moartea Negră contribuind în unele regiuni (Toscana, spre exemplu) la declinul domniei nobililor, respectiv aristocrației evului mediu târziu, și a dus la creșterea importanței în cadrul societății a meșteșugarilor și ghildelor. Klaus Bergdolt consideră chiar că, fără ciuma din secolele anterioare, ascensiunea familiei Medici ar fi fost de neconceput.
Unul dintre efectele surprinzătoare ale ciumei în țările occidentale, în Franța și Anglia spre exemplu, a fost acela că țăranii care au supraviețuit molimei, mult mai puțini decât înainte ca epidemia să lovească, au putut negocia condiții mai bune cu marii latifundiari și s-au putut elibera într-o oarecare măsură de servituțile anterioare. Din masacrul bacteriologic au apărut începuturile unei societăți mai mobile, nu atât de strict legată de moșiile familiilor nobile.
Au profitat de pe urma ciumei farmaciștii și cioclii, unii dintre ei adunând averi impresionante, la fel și câțiva preoți și călugări care au acceptat bani în schimbul sfaturilor spirituale pe care le ofereau. În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, s-a constatat o lipsă de preoți, cauzată de rata mare de decese înregistrată în rândul clerului, ceea ce a dus la cerințe reduse în ceea ce privește educația și morala noilor preoți, competențele și prestigiul moral al preoților diminuându-se dramatic în perioada următoare.
✒️ Dr. Ioan Botiș – muzeograf
